….

-Pareti abatuta.

Se uita la necunoscutul care i se adresase. Fenomenala capacitatea femeilor de a-ti putea spune, dintr-o singura privire, ce e rau si ce e bun la aspectul unui om.

-Doar putin melancolica.

-Deranjez?

-Deloc.

Se dadu un pic mai in dreapta pentru a-i face loc nou-venitului.

-Va observ de la inceputul serii si vreau sa spun ca aratati extraordinar de bine.

Ii venea sa-l loveasca. Era atat de plictisita de formulele clasice de agatat incat, de cate ori auzea una, simtea ca e gata sa explodeze.Probabil, in minutul urmator, avea sa-i spuna ca are ochi frumosi, ca ii ofera un pahar de ceva, culminand cu o incercare lamentabila de a o duce la el acasa. Mai arunca o privire spre masa Elenei, care vorbea in continuare, sorbindu-l din priviri pe Alex. Pe el nu-l putea vedea, fiind cufundat in obscuritatea incaperii.

-Multumesc, raspunse, aratand un zambet gales de femeie impresionata. As putea spune acelasi lucru si despre dumneavoastra.

-Marius ma numesc. Veniti des aici?

Aceleasi discutii de complezanta, acelasi ritual al imperecherii si aceleasi momente plictisitoare dintotdeauna. In timp ce ii raspundea monosilabic, incerca sa-si inabuse imaginile din cap.  Asa il cunoscuse si pe primul barbat din viata ei. Iesise impreuna cu prietenii, la o plimbare pe strada pe care locuia. Era  inca o copila, cu sanii abia innmuguriti pe sub bluza. Ii spusese despre ochii ei, despre parul ei lung, despre vocea calda. Era atat de naiva si flamanda dupa complimente incat, dupa 2 luni, simtea ca il iubeste si ca l-ar fi urmat oriunde. Avea sa afle, mult mai tarziu, ca nu simtise decat o obisnuinta si o dependenta psihica. I se daruise fara nici o remuscare, din toata inima, venerandu-l. O duruse enorm, tinea minte si acum. Plangand, il lasase sa o aiba, crezand ca, din acel moment, basmul ei devenise realitate. Totul s-a spulberat in momentul in care el, s-a ridicat , incheindu-si prohabul si plecand, aruncandu-i din mers acel : ” Parca spuneai ca esti virgina” . Prostul! Nu s-a chinuit sa-i demonstreze evidentul, simtindu-se mult prea dezamagita si fara puteri. A lasat sa treaca acea amintire, fara sa se mai gandeasca la ea, alaturi de ani. Il mai vazuse o data pe strada, de atunci. A avut o tresarire, aproape invizibila, insa si-a continuat drumul cu umerii drepti, cu capul sus, cu o aura dispretuitoare, ignorandu-i zambetul tamp.

De atunci, experienta o invatase sa se fereasca de cei care nu erau in stare sa vina cu ceva care denota un plus de imaginatie.

..

Cu paharele in mana, cu un zambet strengaresc fluturandu-i pe fata, se indrepta, pe ritmul muzicii, spre masa lor.

-Pana la fund!

-Pana la fund sa fie! Esti pusa pe fapte mari in seara asta?

-Intotdeauna o sa fiu, iar daca tu ai de gand sa te cuibaresti in bratele altuia , eu n-o sa stau cu patul neincalzit.

Ura gandul ca ar trebui sa adoarma singura. O aventura de o noapte nu strica nimanui, din cand in cand si , a doua zi, scuza “eram prea beata, imi pare rau” suna perfect.

Un dans lasciv pe masa, inca un pahar, timpul trecea incet, in ritm de 128 bpm. Acelasi repertoriu ca si in serile trecute, aceleasi fete incercanate si obosite, prea mahmure, cautandu-si scaparea din cotidian. Nu diferea cu nimic noul bar de toate celelalte vechi. Un alt nume, aceleasi frustrari ascunse in semi-obscuritate si gradele alcoolului.

-E aici, spuse Elena, cu o grimasa fericita pe fata. I se citea dorinta si pasiunea in sclipirea ochilor.

Maya il masura o secunda pe noul venit. Nu arata rau, dar nici atat de extraordinar incat sa suceasca mintile unei femei precum Elena timp de ani de zile. Brunet, atletic, cu ochii negri si inteligenti, cu un fund numai bun de pipait, cu o allura de om sigur pe el, inconjurat de amicii proprii ca un rege de supusi. In alte circumstante, i-ar fi aratat cine este adevarata stapana insa, devotamentul fata de prieteni ii interzicea cu desavarsire asta, asa ca isi muta privirea pe restul oamenilor din bar.

-Maya, el este Alex. Statea agatata de gatul lui, ca o pisica, gata sa se inece de un bat. Nu stia de ce, insa, acest om, din fata ei, ii provoca, in aceeasi masura, repulsie si atractie. Ce o fi vazut fata asta atat de interesant la el?

-Incantata.

S-au retras pe un scaun, in cel mai distant loc al mesei, sa vorbeasca. Lumina unei reclame atarnata pe perete le lumina expresiile fetei. Cei doi amici, ai lui, disparusera din peisaj, probabil in recunoasterea teritoriului.

Statea sprijinita de bar, sorbind, incet, din paharul ei. Nu mai avea chef de dans si, desi nu vroia sa-si recunoasca, tot ce isi dorea era sa mearga acasa, in patul ei cu cearceafuri albastre si sa cada intr-un somn lung si greu, fara vise.

.

Cu ceasca de cafea in mana, cu privirea pierduta pe peretii de mahon ai pub-ului, cu vocea in surdina a fetei de langa, imaginile ii jucau prin fata ochilor intr-o hora nebuna a amintirilor.

Si ea avusese o prima mare iubire, la fel ca toti ceilalti. Dupa el isi formase tiparul viitoarelor iubiri si il urmase cu o strictete religioasa: bruneti, inalti, ochii negri, inteligenti, atletici, cu acea idee ce li se citea in priviri menita sa spuna ” Sunt regele tuturor”. O pasionasera, inca de atunci, oamenii puternici , fara limite .

O banca de scoala, o gluma rautacioasa din partea unui coleg, el, luandu-i apararea. Doamne, cat de naiva era la acea vreme. Isi aducea bine aminte ca, implementata inca de cand era mica, ideea ca e proasta si inutila, nu o lasa nici sa deschida gura atunci cand cineva o ataca verbal. Statea si tacea, plangand si acceptand sa fie calcata in picioare. Atunci cand indraznise sa se ridice si sa se impuna in fata familiei care tot timpul o jignea fusese batuta crunt cu pumnii si picioarele. De atunci, cuvintele ii inghetau inainte sa iasa si o faceau sa se inece, in lacrimi, singura ei metoda de razvratire.

Si el o aparase. Fusese prima persoana care ii aratase compasiune, sprijin, prietenie. Il iubise si respectase cum nu mai reusise sa iubeasca pe nimeni de atunci .

Nu mai stia exact  motivul oficial al despartirii . O neintelegere , un schimb contradictoriu de cuvinte, diferentele, atat de evidente. Copilarii.

Se mai intalnisera de cateva ori de atunci. Ea, schimbata radical, el, acelasi calm si visator copil. Au si incercat, de fiecare data, sa-si reconstruiasca momentele lor intime: o partida de sex pasional, tinutul in brate de dupa, melancolia amintirilor. Nimic nu mai era la fel. Au ajuns, impreuna, la concluzia ca nu vor mai putea niciodata sa traiasca emotiile si sentimentele de odinioara insa, pana atunci, amintirea lui a reusit sa-i umbreasca si sa stinghereasca atasamentul de oricare alta persoana.

- … iar cand am ajuns acolo am dat nas in nas cu el… , isi continua prelegerea vocea de langa.

Vocea de langa. Vocea! Avea ceva familiar in ea, acea voce a Elenei . Joasa, guturala, facandu-i sanii sa se ridice si sa se coboare ritmic, privirea sa i se aprinda de pasiunea povestirii.

-Cu cine?

-Cum cu cine? N-ai fost atenta la ce ti-am povestit?

-Ba da, doar ca e zgomot si nu am auzit.

Nu ar fi putut sa-i spuna ca nu o interesau povestile ei, ca singurile povesti care puteau sa-i capteze atentia erau cele legate de persoana ei, ca, de fapt, nu o interesa nimic altceva decat ceasca de cafea din mana si timpul prezent. Cu ce ar fi ajutat-o sa stie cu cine se intalnise Elena naiba stie in ce loc? Timp pierdut aiurea, superficialitate si banalitate. De fapt, cu ce o ajuta sa-si aminteasca de prima ei iubire? Melancolie nepotrivita, intr-un moment in care ar fi trebuit sa se distreze.

-Stii ce? Ma duc la bar sa iti prepar o bautura speciala.

Lucrase ca barman in copilarie. La negru, ratandu-si scoala, de nevoie. In schimb, fusese una din multele meserii pe care le incercase si chiar ii placuse. Experimentase, in una din lungile nopti de dupa tejghea, o reteta care avea menirea sa te faca sa uiti de tot : 100 de vodka, lamaie taiata cuburi, gheata pisata, suc de mere. Nu simteai alcoolul, gura ti se facea punga, senzatiile te ridicau intr-un vartej nebun, te ameteai fara sa realizezi si tot ce conta era cum sa te dai mai mult in spectacol. Paradoxul era ca , dupa ce alcoolul ii marcase copilaria, acum isi cauta scaparea in el . Ciudat mod al vietii de a intoarce roata…

2.

Un sunet interminabil si agasant de sonerie o readuse pe pamant din sferele contemplarii proprii. Uneori se intreba daca nu e, cumva, bolnava de o forma de narcisism. Isi iubea corpul, privirea, sanii, parul. Statea ore intregi in fata oglinzii, intrebandu-se de ce nu a profitat, pana acum, de formele ei voluptoase. Stia bine ca intreaga ei generatie e condusa de femei frivole, pregatite sa isi vanda trupul primului venit  la volanul unui BMW. Ea nu era asa. Intotdeauna isi spusese ca  e prea mandra pentru a-si vinde dragostea. Ura banii, desi stia ca fara ei nu ar putea supravietui.

Deschizand usa Elenei, statu o secunda sa o admire.

-Arati fantastic azi, iubito.

-Desigur, intotdeauna am facut-o . As putea spune acelasi lucru despre tine daca nu as sti ca stii deja asta.

Si totusi, fata din fata ei, in naivitatea caracteristica, ii intuia personalitatea.

-Mergem?

***

Era plictisita de stilul ei de viata, unul al dracului de dezordonat, dupa cum spuneau multi,insa, pentru ea, totul avea o logica de o precizie matematica, creindu-si un haos ordonat, cu menirea de a nu o lasa sa se gandeasca la nimic.

Scuza cu care le inchidea gura tuturor celor care ii reprosau asta era ca e inca tanara, aproape copil, si ca va mai trece mult timp pana isi va asuma responsabilitatile specifice celor de varsta ei. Unii incercau sa o contrazica dar avea pregatit pentru fiecare cate un argument menit sa faca persoana in cauza sa se lase pagubasa.

Adevarul, numai de ea stiut, se traducea prin doar trei cuvinte, des folosite de majoritatea psihologilor: frica de singuratate, dar nu in modul clasic si arhicunoscut.Cand era singura se deschidea o fereastra spre trecut si amintirile ii rabufneau in fata ca o fantana arteziana gata sa o inece si sa o doboare.Desigur, asta se intampla si atunci cand era inconjurata de ceilalti insa, trebuind sa pastreze aparentele, reusea sa le controleze, atintindu-si atentia spre ceva din mediul apropiat.

Probabil seara asta va fi la fel. Vor merge in bar si vor incepe cu obisnuita cafea si putina barfa.Apoi vor comanda doua sau mai multe Bloody Mary. Se vor ameti numai atat incat orice inhibitie sa dispara,  se vor urca pe mese si vor executa acele miscari de dans care, fara a atinge limita vulgarului, vor excita orice prezenta masculina din jur. Barbatii vor veni sa le invite la dans in speranta unei partide de sex castigata usor. Vor simti o placere enorma cand, prin replici bine alese,vor izbi cu vestitul orgoliu masculin de pamant, spargandu-l irecuperabil, in mii de bucatele.

Era micul ei deliciu sadic si se simtea extraordinarcand le citea in ochi infrangerea si neputinta, in timp ce, cu voce inceata, o numeau “Scorpie”. Cuvantul asta insemna puterea asupra lor, superioritatea , facand-o sa isi poarte cu mandrie eticheta de “senseless bitch” . Pana la urma si ura e o forma de a te gandi la cineva si experienta o invatase ca,  intr-un final, toti vor veni in genunchi la ea, lingandu-si ranile.

-Am o surpriza pentru tine, ii spuse Elena.

-Doar stii ca nimic nu ma poate surprinde cand vine vorba de tine, iubito.

-Asta cu siguranta va fi ceva nou.

-Ei bine, uimeste-ma.

-Iti aduci aminte de tipul de care iti tot povesteam?

-Prima ta mare iubire?

-Da . L-am invitat in seara asta cu noi.

-De ce?!

-Mi-e dor de el. Si mi-am adus aminte cat de fantastic era sexul. Dumnezeu stie ca am nevoie de o partida cu strigaturi mai mult decat orice.

-Stii ca asta va face sa rabufneasca sentimente vechi, care nu au loc in momentul asta, cand nunta ta se apropie cu pasi repezi… Nu?

-Probabil, insa mi-e mult prea dor de el incat sa ma gandesc la amanunte de genul asta. Sa speram ca si lui ii e la fel de dor de mine.

-Barbatii uita mult mai usor. Vom vedea in cateva ore…

Momentul zero

Care era prima ei amintire din tinerete? Nu momentul in care o uitase tatal ei la gradinita pentru ca pierduse notiunea timpului in timp ce beia intr-o bodega mizerabila de langa. Isi aducea aminte cum educatoarea ii dadea bomboane cu aroma de cirese. Desigur, nu erau cirese adevarate pentru ca , dupa cum spunea mama ei, erau pline de chimicale. Acum, isi dadea seama ca motivul adevarat era ca nu isi permiteau sa cumpere dulciuri insa, atunci, simtea o placere vinovata atunci cand baga un ghemotoc lipicios de zahar in gura si isi inchidea ochii de fericire, temandu-se de eventuala pedeapsa daca v-a fi prinsa.

Insa nu asta era prima amintire. Cumva, mrejele viselor, mergeau mai departe de acel moment. Parca, printre ochii intredeschisi zarea o fetita de 3 ani plangand si ascunzandu-se sub ceva diform. In fata, cineva urla. Desigur, nu puteau fi decat ai ei. Copilul plangea, sub mormanul diform, cineva urla. Altcineva plangea, inconjurat de sange, langa o masina de spalat. Era joi, ziua de spalat rufe.Alaturi teancul de haine murdare, care trebuiau puse in continuare. Sub el, copilul, speriat.

Femeia plina de sange.Barbatul violent carand pumni cu nemiluita in carnea umflata de sub el. Un icnet prelung. Suspine. Copilul tacea, simtindu-se la un pas de lesin din cauza fricii.

Barbatul isi turna un pahar de vodka. Saniuta. Ieftina, multa si tare.Se uita pe geam.

Horcaitul care venea din gramada de carne ce inainte avusese forma de femeie prinse putere.Sprijinita intr-un cot, incerca sa se ridice. Cu cealalta mana, incerca sa-si stearga lacrimile. Barbatul sprijinit de fereastra. Un cutit pe masa.

Un urlet, sfasie tensiunea in mii de bucatele. Cu ochii ingroziti, copilul isi vedea mama in frenezia groazei si a unei ultime sfortari, cum se napusteste asupra celui care o stalcise in bataie ore, zile, ani, cel pe care il ura din strafundul fiecarei celule.

Puterea groazei e nebanuita. Panica si teama ne transforma in niste adevarati roboti cu puteri nelimitate. Ura, nu e decat un catalizator.

O bufnitura. Barbatul intins la pamant, femeia tinand cutitul la gatul lui. Scuze si lacrimi . “Te omor!”  .

Copila, fugea speriat spre usa, mama ei innebunise. Nu o mai vazuse niciodata asa. De fapt, nici nu o prea vazuse pe maica-sa pana atunci. Fusese lasata in grija bunicei inca de cand se nascuse si venea sa locuiasca alaturi de ai ei doar in week-end-uri.De fiecare data scenariul era acelasi : tatal beat, mama batuta, ea plangand si fugind la vecina de deasupra.

Amandoi au vazut-o. Speriata, ingrozita, oprindu-se in fata imaginii socante ca o caprioara in mijlocul caii ferate atunci cand luminile trenului se apropie.

Un tablou bizar,grotesc,incarcat de un farmec sadic.Moartea ucigand inocenta unei fetite. Groaza, facandu-si loc prin ochii ei, in cele mai ascunse coridoare ale acelui trup firav,asteptand, timp de multi ani, momentele in care isi va putea scoate capul la lumina.

-Mama, nu!

Cu lacrimi in ochi, femeia a lasat sa-i alunece din mana lama ascutita.S-a ridicat, tarandu-si  pasii spre un colt al camerei, numarand in gand, dungile covorului turcesc de proasta calitate. Barbatul, uimit si speriat, a plecat trantind usa in urma.

Cu siguranta, asta era prima ei amintire. Induiosator si trist. Pentru un best-seller. Ea, insa, nu simtea nimic, la fel cum aerul trecea pe langa pietre, lasandu-le intr-o eterna nemiscare. Nici macar nu era ea cea din poveste, gandi inabusindu-si o senzatie de scarba fata de copilul ingrozit.

Mai sorbi o gura de cafea, isi puse una din melodiile care o ajutau sa se detaseze de absolut tot ceea ce o inconjura si pleca spre camera de baie.

Va trebui sa fie gata in mai putin de jumatate de ora pentru ca prietena ei, Elena, era deja pe drum si nu-si putea permite sa arate altfel decat fantastic.

Mare nebunie si cu Elena asta. Se cunoscusera la una din petrecerile cu care isi umplea noptile nedormite. Unul din prietenii ei, gay, venise sa i-o prezinte:

- Maya, ea e prietena mea, Elena.

-Prietena-prietena sau in sensul de prietena-iubita?!

Cu un zambet strengaresc, amicul ii confirma a doua supozitie.

-Dar…?! il intrebase mai tarziu, cand se aflasera doar ei doi.

-M-am hotarat sa incerc si cu o femeie.Stii bine ca nu am avut ocazia iar ea e cea mai potrivita pentru asta.

-De ce?

-Pentru ca, nu se poate atasa atat de usor. Nu-mi place sa ma complic si sa ma bag  in relatii serioase si cu atat mai putin cand vine vorba de ceva ce implica un vagin.

-Si cum e potrivita fata asta? Adica, orice femeie se ataseaza la un moment dat.

-Da, dar ea e pe cale sa se marite anul asta.

-Ah, adica vrei sa spui ca te-ai transformat in amantul gay-cel mai bun prieten?

-Prefer sa-i spun fuck buddy.

-Nu-i nimic, dintre toti tu stii ca eu iubesc termenul asta mai mult decat oricine.

In timp, ajunsese sa o cunoasca pe Elena, la fel de bine cum isi cunostea propria palma. Se pricepea la descoperitul celor mai ascunse nise din personalitatea unui om si ii placea sa foloseasca asta in favoarea ei. Elena era perfecta pentru companie : isteata, frumoasa,non-conformista, usor-manipulabila. Singurul defect al ei, era inelul de logodna insa, niciodata nu a parut sa o opreasca.

In seara asta urmau sa mearga in acel pub nou deschis in oras si sa petreaca, la fel ca si in serile precedente, fara limite. Orice o tinea deoparte de camera alba, plina de singuratate, care o astepta acasa, era bine-venit.

Protejat: Sfarsit.

Acest articol este protejat cu parolă. Pentru a-l vedea, întroduceţi parola dvs. în casetă de mai jos.

Parolă:

1.

Soarele auriu al diminetii stralucea prin geamul deschis,mangaind-o usor pe fata,ca un amant iubitor.Cu o mana lenesa a dat patura la o parte si s-a ridicat din pat.S-a indreptat,cuminte,spre fereastra.

-O noua zi…

S-a oprit,pentru un minut,in timp ce-si facea tabieturile de dimineata si s-a uitat in oglinda.

Ii placea ce vedea.Era,la cei 35 de ani ai ei,o femeie frumoasa inca.Singura urma lasata de vreme zacea ascunsa intre ridurile din jurul ochilor de culoare verde.Parul,apropiat de culoarea abanosului,lasa sa se vada din loc in loc,cate o suvita alba.Imbatranea,daca nu o facuse deja de mult.Corpul nu i se schimbase deloc de la varsta de 20 de ani.Avea aceleasi forme rotunde si ferme,de pustoaica.

Zbarnaitul ascutit al telefonului a smuls-o din contemplarea proprie.

-Maya?

-Da.

-Ai timp sa ne vedem azi?

Pentru el avea intotdeauna timp.

-Sigur ca da.

-Am sa trec diseara pe la tine.

-Ok.Te astept.

Cu o mana tremuranda a lasat receptorul in furca.Era singurul om care o facea sa se emotioneze atunci cand ii auzea glasul.Il iubea nebuneste inca de cand il vazuse,in tinerete.

Printre aburii cafelei isi nota in agenda asezata langa ea pe masuta de rachita programul pe ziua ce avea sa vina.Va trebui sa treaca si pe la doctor sa-i recomande un tratament pentru durerea de spate.Ar fi trebuit  sa renunte la a sta atat de mult pe scaun,insa momentan,serviciul nu o lasa.

Va renunta la el atunci cand se vor muta impreuna,insa pana atunci mai e putin de asteptat.Copiii sunt mult prea mici ca sa inteleaga de ce tatal lor a ales-o pe ea si nu ar vrea sa porneasca din start de la imaginea de mama vitrega si rea.

Cu ochii intredeschisi,privind lumina soarelui printre gene,isi facea planuri de vacanta.Ii va lua si le va arata cetatea secreta pe care o descoperise ascunsa in padure cand avea 12 ani.Copiii vor fi incantati iar fetita i se va ghemui de bucurie in brate.Se vor intoarce,toti patru,la lasarea intunericului,extenuati,tinandu-se de mana.Va adormi cu capul pe umarul lui dupa ce ii va fi sarutat pe cei mici de noapte buna.

-Trezeste-te Maya! Pana atunci mai e mult timp si tu ai o gramada de treaba!

Avea obiceiul sa se apostrofeze singura,cu voce tare.Incerca sa se abtina,atunci cand se afla langa cineva,dar in solitudinea apartamentului ei,isi permitea aceste mici scapari.El ii spunea intotdeauna ca e dragalasa atunci cand se cearta cu sine.