A doua zi aveau iar planuri. Ca de obicei, Elena se prezenta la usa ei, la fel de frumos aranjata ca intotdeauna.
-Sper ca nu ai uitat ce mi-ai promis aseara.
-Doar stii ca intotdeauna ma tin de promisiuni, numai ca trebuie sa stiu cateva lucruri si sa ma intalnesc cu el astfel incat sa para intamplator.
-Nu e nici o problema. Mi-a spus aseara ca azi are sa mearga in acelasi loc.
O ora mai tarziu, amandoua intrau pe usa barului, atragand toate privirile. Nu se simtea deloc incomodata de asta, ba chiar ii facea o enorma placere sa se stie admirata. Era o femeie frumoasa si toate aceste priviri care o doreau ii confirmau asta. Stia ca putea sa faca tot ceea ce vrea dintr-un barbat, multumita acestei calitati si ca, in mainile ei, toti deveneau ghemotoace de plastilina, gata sa fie modelate.
Il vazuse deja pe Victor, inconjurat de prietenii lui insa se indrepta direct spre bar, prefacandu-se ca nu il cunoaste. primul pas deja era facut. Ii atrasese atentia si ii starnise curiozitatea. Barbatii sunt ca niste mici copii care nu pot sa se abtina sa nu-si doreasca ceea ce nu pot avea, indiferenta starnindu-le si mai mult orgoliul masculin. Elena o urma instinctiv, neintelegand de ce nu merg direct la masa lui.
Se asezara la bar si, aruncandu-i o privire provocatoare barmanului, ii ceru doua pahare de Pina Colada, avand grija sa i se vada decolteul perfect. Barmanul ii zambi dulce si ii aduse comanda, facandu-i un compliment. Al doilea pas era facut. Barbatii vor sa concureze, adora ceea ce le place altor barbati. Prin coltul ochiului vedea cum Victor o dezbraca din priviri, absorbit de imaginea ei si facand abstractie de cei care ii vorbeau. Incepu sa discute cu Elena, evitand sa se mai uite inspre coltul lui. Momeala era aruncata, trebuia doar sa aiba rabdare ca pestele sa vina sa o muste. Iar el nu intarzie sa-i raspunda comenzilor ei tacite…
Ridicandu-se de la masa, Victor se apropie de ele. Elena il vazu apropiindu-se si obrajii i se inrosira, contrastand cu ochii ei luminosi.
-Buna seara domnisoarelor, nu credeam ca o sa veniti si in seara asta.
Zambea galant, sprijinindu-se cu o mana de scaunul Mayei. Privirea iscoditoare si neagra i se opri pret de doua secunde pe buzele ei, gest pe care ea nu il scapa din priviri. Deci o placea.
-Buna seara si tie. Da’ cum de esti si tu aici?
-Pai i-am zis si Elenei aseara ca am sa vin. Probabil a uitat sa-ti spuna.
-Am uitat si ca vii, d-apoi sa-i mai spun, intra si Elena in joc.
-Daca stiam ca ai sa fii aici probabil te sunam ca sa ne tii si noua loc la masa ta. Asa, n-am mai avut cum face rezervare.
-Dar este destul loc la masa mea, mai ales pentru doua femei frumoase ca voi.
Isi luara bautura si se indreptara spre masa cu pricina. Cand se ridica, Maya ii atinse in treacat, parca din neatentie, mana cu care el sprijinea scaunul. Intrasera in acel dans al imperecherii iar ea il conducea. Cand trecu pe langa el, ii simti rasuflarea pe gat si asta o excita. Isi dadu seama cam cata chimie exista intre ei si isi spuse ca asta va fi un joc tare greu de castigat, insa nu se descuraja. Cu cat mai greu era jocul, cu atat mai multa placere ii provoca finalul.
Ajunsi langa masa, Victor le prezenta tuturor celor aflati acolo. Erau si cei doi din seara precedenta, insa mai erau si alte cateva figuri sterse, care nu prezentau nici un fel de interes. Se aseza comod, spre capatul mesei, iar el ocupa scaunul de langa, in timp ce Elena se aseza in partea opusa lui. Instinctiv, ii facea planul mult mai usor.
-Vii des aici, o intreba el.
-Destul de des, imi place.
-De ce?
-De ce nu? E unul din cele mai reusite locuri din oras, in care poti sa te distrezi fara sa te stinghereasca nimeni.
-Da, si mie imi place foarte mult, insa nu pot spune ca e chiar cel mai tare. Mai sunt cateva care il intrec cu mult.
-Nu stiu altele care sa-mi placa la fel de mult.
-Daca vrei, am sa-ti le arat odata.
Maya zambi, uitandu-se pe sub gene spre el.
-Simt cumva o incercare de flirt aici?
-Esti o femeie frumoasa, stii si tu bine ca toti barbatii te plac. Am vazut cand ai intrat cat de mandra te simteai de toate privirile pe care le atrageai.
-Deci am de-a face cu un istet aici.
-Istet nu stiu, perspicace sigur. Dar am o vaga senzatie ca nu esti nici tu ca toate femeile.
-Cu siguranta nu sunt. In primul rand sunt cea mai buna prietena a Elenei.
Se uita lung la ea. Mana lui se odihnea, in continuare, pe spatarul scaunului ei. Stateau foarte aproape unul de altul, vorbind unul la urechea celuilalt, pentru a se putea auzi. O suvita din parul ei se asezase pe umarul lui.
-Ce treaba are Elena in conversatia noastra?
-Prima iubire nu se uita usor iar eu n-am sa i-o fur tocmai prietenei mele.
Victor isi musca buzele. Se pare ca Maya isi jucase bine rolul, facandu-l sa se creada vanatorul in toata povestea. Ea, prada, ii scapa printre degete, si el n-avea cum sa o prinda, asta facandu-l si mai mult sa o doreasca. Profitand de moment, Maya se hotara sa faca si urmatorul pas.
-Ma scuzi, dar imi place melodia asta, ma duc sa o dansez.
Se ridica, strecurandu-se pe langa el si atingandu-si sanii si mainile de pieptul lui. Miscarea aceasta il excita atat pe el cat si pe ea. O secunda, tensiunea o facu sa se opreasca, privindu-l adanc in ochi. Erau atat de aproape incat simteau ca se contopesc unul cu altul. Il vroia, asta era clar, insa vorbise sincer cand spusese ca nu se baga peste prietenele ei bune. Nu putea sa se joace cu inima Elenei asa ca reveni la jocul ei, zambindu-i si plecand pe ringul de dans.
Melodia chiar ii placea. inchise ochii, dansand cu spatele la el, oferindu-i o imagine provocatoare si lasciva. Victor o sorbea din priviri, iar ea simtea asta prin fiecare antena invizibila a corpului ei. toata lumea din jur disparuse, in incapere ramanand doar ei doi si melodia. Se intoarse si ii surprinse privirea. El nu isi disimula dorinta in nici un fel. Ii placea ce vedea si vroia sa ii arate si ei asta. Se ridica si veni langa ea, luand-o in brate. Atingerea lui ii intari sfarcurile, ca un soc electric. El ii mangaia talia, tragand-o cat mai aproape de corpul lui. era prinsa ca intr-o vraja insa, imaginea Elenei care se vedea in spatele lui, n-o lasa sa-si piarda mintile, asa ca se retrase.
-Te joci, nu? o intreba el.
-E atat de evident?
-Se vede ca ma vrei si te abtii sa arati asta.
-Nu cred ca se vede, ma pricep sa-mi joc foarte bine rolul.
-Poate altii nu vad, dar eu sunt special. Te simt.
-Toti spuneti asta, zise ea razand si lasandu-si capul pe spate.
-Am sa-ti dovedesc.
-Crezi ca ai sa ai ocazia?
-Da, daca eu vreau asta.
-Hmm, deci am de-a face cu un cuceritor aici. voi, astia atat de siguri pe ei, atunci cand vine vorba de femei…
-Te-ai gandit vreodata ca cineva iti va fi nasul si te va face sa alergi tu dupa el si nu invers?
-Da, dar in nici un caz persoana aia n-ai sa fii tu.
-Incerci sa imi starnesti ambitia. Care ti-e scopul jocului?
Nu putea sa minta. Niciodata nu reusise sa faca asta, asa ca prefera sa incerce sa evite adevarul.
-Sa te fac sa fii nebun dupa mine.
-De ce tocmai pe mine? Nici nu ma cunosti…
-Ba te cunosc destul de mult.
-Vorbeste des Elena despre mine?
Rolurile se schimbasera. Acum el era cel care conducea conversatia si firul intamplarilor si ea era cea incapabila sa se opuna. Parfumul lui o ametea. Se simtea ca o scolarita prinsa la colt de un manipulator pervers. Apropierea dintre ei o buimacea si o transforma intr-o femeie supusa dorintelor lui. vru sa se retraga putin, ca sa scape din vraja, insa el o trase si mai tare spre el, lipind-o de corpul lui. Ii simtea pectoralii tari strvindu-i sanii si il simti la fel de excitat ca si ea.
-Vorbeste destul de des.
-Si pe tine te atrage asta?
-Nu, de fapt ma plictiseste.
-Atunci, de ce tocmai eu?
Nu numai ca era un joc greu de castigat, dar era si un joc periculos. Se hotara sa se eschiveze si sa se intoarca la masa, departe de puterea lui.
-Imi place sa ma joc si tu pari o tinta mai greu de atins, atat.
Se desprinse si fugi asezandu-se langa Elena. El ramase in mijlocul ringului, urmarind-o cu privirea si zambind in coltul gurii. Stia ca putea sa o imblanzeasca, haturile erau acum in mainile lui. Se indrepta spre bar si isi comanda un pahar de gin tonic cu lamaie. Isi aprinse o tigara in timp ce astepta comanda, privind indiferent la lumea din jur. O vroia insa, ca sa castige, trebuia sa joace dupa regulile ei. Asa pisica salbatica era greu de gasit si mult mai greu de cucerit, iar asta ii placea. Ea avusese dreptate, era un cuceritor, iar cuceritorilor le plac prazile rare si grele.
In timpul asta Maya se uita speriata spre Elena.
-Felicitari, ii zise aceasta, nu stiu ce plan ai, dar vad ca da roade.
-Nu pot sa fac asta.
-De ce nu? Nu te-am auzit niciodata sa spui ca tu nu poti face ceva. Nu credeam sa existe lucruri pe care Maya sa nu le poata face. Iar el nu e decat un prost, nu e deloc greu sa ma razbuni. Plus de asta, mi-ai promis.
Asa era, ii promisese. Insa el nu era deloc prost. Era versiunea ei, masculina. Ii putea ghici toate gandurile care ii treceau prin cap, asa cum si ea i le ghicea lui. Aveau aceleasi roluri, in toata societatea asta. Ei erau vanatorii, superiori micilor prazi care le umpleau ziua. Iar regula nescrisa a vanatorilor e sa nu se joace intre ei, pentru ca amandoi vor iesi prost.
-Pur si simplu nu pot, Elena.
-Iti place de el, recunoaste.
Nu putea sa-i recunoasca, pentru ca asta ar fi ranit-o, insa nici sa minta nu putea.
-Nu pot sa zic ca e un barbat urat, insa mie nu mi-a facut nimic si nu ma lasa inima.
-Uite, daca ai sa duci la bun sfarsit ce ai inceput, promit sa nu ma supar deloc daca ai sa vrei sa i-o tragi o tura, doua.
Maya zambi. Elena era, pana la urma prietena si slabiciunea ei. Realiza ca tocmai dorinta de a ii manipula pe ceilalti le unea. Si iat-o pe Elena batand-o, acum, cu propria ei tehnica. Stia ca nu ar fi putut niciodata sa o refuze, mai ales cand i se oferea pe tava un premiu atat de ispititor.
-Eu doar sper sa nu te doara pe tine, mai mult decat sa-l doara pe el.
-Nu are sa ma doara, stai linistita. Stiu exact ce-i poate pielea si singura mea dorinta acum e sa-l vad sedus si abandonat, cu inima in bucatele, asa cum a facut si el cu mine.
In continuare seara decurse obisnuit, cu ele dansand si distrandu-se demential si cu ea concentrandu-si atentia asupra lui Victor. Daca era ceva la care sa se priceapa intr-adevar pe lumea asta, atunci acesta era felul in care sa ii suceasca mintile unui barbat. Se prefacea indiferenta, evitand sa fie aproape de el, pentru a nu ii mai cadea in plasa inca o data. Dansa provocator, evitand sa fie vulgara, atragand cat mai multi admiratori in jurul ei, facandu-l sa o doreasca si mai mult. In timpul asta, el statea pe scaun, uitandu-se la ea si studiind-o.
La plecare, o prinse de mana, oprind-o.
-Vreau sa te mai vad.
-Dar ar trebui sa vreau si eu asta, nu?
-Stiu ca vrei si tu. Da-mi numarul tau de telefon.
-Tu, baiete, trebuie sa inveti sa ceri frumos ce vrei, ca sa obtii.
-Da-mi ocazia sa-ti cer frumos ceea ce vreau.
Fusese un dublu inteles acolo sau doar i se paruse? Ea, de obicei, folosea dublul inteles al ideilor amuzandu-se de inocenta celorlalti, insa nu se astepta sa auda asta de la altcineva.
-Si cum ar arata ocazia asta?
-Ti-ar placea, vreau sa vii in seara asta la mine.
Da, fusese un dublu inteles acolo. Se pare ca gasisera alt punct comun.
-Uite cum facem: daca in seara asta promiti sa nu te dai la mine, promit si eu ca dimineata ai sa ai ocazia sa-mi ceri frumos numarul de telefon, in timp ce-mi faci cafeaua.
-Crezi ca m-as putea abtine?
-Nimeni n-a zis ca are sa fie un joc usor.
-Ok, am sa o fac si pe asta.
Se duse sa-i spuna Elenei sa nu o mai astepte. Nu-i spuse adevaratul motiv, ferindu-se sa o raneasca. Oricat de dura ar fi incercat sa fie, totusi, Victor era marea ei iubire si cu siguranta gandul unei alte femei in patul lui nu i-ar fi priit deloc. Elena chema un taxi si pleca acasa.