……..

Elena plecase de ceva timp la baie si putuse sa ii admire “marea iubire”. Ei da, il admira, in cel mai propriu sens al cuvantului. Cu siguranta revistele americane pentru femei l-ar fi ales pentru un pictorial daca ar fi avut ocazia. Ea insasi l-ar fi ales, nemaitinand cont de prima caracteristica a victimelor ei : “Sa fie inteligent!”.

Se amuza pentru o secunda. Complexul ei de superioritate mergea pana acolo unde punea eticheta oamenilor fara macar sa schimbe doua vobe cu ei. De unde stia ea ca nu e inteligent? Doar pentru ca arata bine? Doar pentru ca isi formase o conceptie gresita despre barbatii frumosi? Stia ca e gresit dar totusi nu se putea abtine sa nu o faca. Spre binele celorlalti, totusi, ideile ei erau maleabile si usor de schimbat. De multe ori se apostrofa in gand pentu asta pentru ca ea insusi ii condamna pe cei superficiali.

Il mai masura o data, din priviri si se surprinse zambind viclean. Nici asta nu era corect sa o faca. Victor era al Elenei si pentru ea devenea automat, teritoriu interzis. La naiba, de ce trebuia oare sa-si puna atatea reguli?! Isi intoarse privirea prin clubul aglomerat insa, dupa doua secunde, reveni cu ea asupra lui.

Totusi, avea ceva ce o atragea. Ceva din atitudinea lui distanta si rece intriga. Acea privire printre pleoape, putin incruntata, auncata celor din jur poate. Sau poate era vorba despre pozitia mandra a corpului, cumva superioara, care ii aducea aminte de versurile unui cantec preferat: “I’m just a tiger and I’m looking for a tigress”.

Se juca linistit, ritmic, cu o bricheta metalica pe care o aprindea din cand in cand. In acele momente flacara ii lumina ochii negri, vii, inteligenti si buzele carnoase, numai bune de muscat. Iar ii umbla mintea pe carari gresite. Nu de putine ori barbatii din viata ei ii reprosasera ca ii trateaza ca pe niste unelte sexuale. Nu ii contrazicea pentru ca nu ii placea sa minta. Iubea barbatul generic insa pe ei ii dispretuia. Iubise si ea, la viata ei, insa totul se terminase dramatic, asa ca invatase sa spuna “pas” sentimentelor.

Acel ceva, magic, ii tintuia privirea asupra lui si nu o lasa sa o mute in alta parte. O mana rece pe umarul gol o smulse din contemplare. Isi dadu seama dupa catifelare ca era Elena. Ochii ei sclipeau furiosi si buzele i se incordasera a incapatanare.

-Il urasc!

-Pe cine?

-Pe Victor. Il urasc si vreau sa ma razbuni!

-Stai, linisteste-te un pic. Ia un loc si spune-mi tot.

Muzica le acoperea vocile asa ca Elena se vazu nevoita sa isi apropie buzele de urechea ei. Suvoiul cald al respiratiei ei o excita, intarindu-i sfarcurile. Da, o placea pe fata asta mai mult decat o prietena buna si uneori se masturba cu gandul la ea. O si sarutase, aparent din joaca, pentru ca mai apoi sa raspunda privirii mirate ca o facuse ca sa impresioneze nu stiu care barbat. Insa ii simtise rasuflarea crescanda pin cupa sutienului, la fel cum si-o simtise si pe  a ei. Si Elenei ii placea de ea doar ca nu avea curajul sa-si recunoasca siesi.

-Ce ti-a facut?

-Mi-a zis ca nu mai vrea sa aiba de-a face cu mine, ca iubita, pentru ca nu-i place sa fie a cincea roata la caruta.

-Pai asta e o chestie de apreciat, nu de condamnat.

-Nu-mi pasa!Il urasc! Vreau sa ma ajuti.

-Cum?!

-Nu stiu. Fa-l sa sufere. Calca-l in picioare. Tu te pricepi, eu nu.

-Nu pot sa fac asta, nu-l cunosc si nici nu stiu cum.

-Nu stiu, fa-l! Cum i-ai facut pe altii, asa vreau sa faci si acum. Daca nu, atunci promit sa nu mai vobesc niciodata cu tine!

Probabil discutia Elenei cu el fusese mult mai dura si ii atinsese o coarda sensibila. Era mult prea incrancenata pentru o simpla femeie refuzata. Ochii i se ingustasera si aruncau scantei, piciorul ii convulsiona ritmic, pumnii ii erau stransi.

-Of, alintata mica.

O lua in brate si o stranse parinteste la piept.

-Am sa vad ce pot rezolva dar numai daca imi promiti ca te linistesti.

-Am sa ma linistesc doar cand am sa il vad bagandu-si unghiile in carne de ciuda!

-Bine, bine…E bine si asa  daca altfel nu vrei. Hai sa dansam totusi ca de aia am venit.